Copiii care practică înotul au o inimă mai puternică, hipertrofică, rezistentă, pentru a face faţă condiţiilor cerute de practicarea acestui sport, în sensul satisfacerii nevoii crescânde de oxigen. Capacitatea vitală atinge cifre de peste 5000 cm3, uneori 7000 cm3. Ventilaţia pulmonară şi elasticitatea toracică este crescută, cu valori între 10-16 cm. Mişcările respiratorii fiind ample, ritmul este scăzut la 9-10 respiraţii pe minut.
Prin practicarea înotului, pielea îşi îmbunătăţeşte capacitatea funcţională, ca organ excretor şi termoreglator.
Inotul este un sport benefic
Înotul este folosit cu mare eficienţă în cultura fizică medicală, ca factor de terapie funcţională într-o serie de afecţiuni, ca: sechele de poliomelită, deviaţii ale coloanei vertebrale, insuficienţe respiratorii etc. Are valoare igienică, socială, utilitară, recreativă, competitivă etc., fiind sportul tuturor vârstelor (poate fi început încă de la vârsta de 4-12 luni), utilizându-l ca un mijloc eficace de menţinere a sănătăţii, dezvoltând multilateral organismul, cât şi unele calităţi moral-volitive deosebite, cum sunt: curajul, stăpânirea de sine, perseverenţa, voinţa etc.
În timp ce unele animale înoată din instinct, realizând mişcări specifice speciei, moştenind unele structuri ereditar, omul posedă puţine mecanisme care să funcţioneze reflex; el învaţă aceste mişcări datorită capacităţilor sale mentale.
